Un vis

-Auzi Marie, fata, ia sa-ti zic ce visai io azinoapte…Se facea ca ma-ntalnii cu maica pe lumea ailalta..Si-mi zise ca…stai copile aici, ca mi-e dor de tine…Cand sa-ntreb ce mai face, ma trezii si mi se-nfuda visu’ ,ca ma uitai pe geamlac , la lumina…Ce-o fi asta , Marie?-Pai ce sa fie Marine ,aratarii de noapte…Visul parca-l cutremura.Si fugi de el, ascunzandu-se in altul.Da’ nu putu si parca plangea fara lacrimi..Vedeniile care-i cotropisera somnul, nu-i mai dadeau vlaga in vorba, o vedea pe maica-sa, i se uscase gatu’ si-i venise foame.De cand se stia, el manca rar dimineatza.Isi trase sub el scaunul mic cu trei picioare si masura cu privirea odaia.Din toate cele, care umplusera odata cosmelia, ramasese doar cufararul cu tzoale de sarbatoare, niste cergi, ale bune si niste albituri.Ce era trainic, era doar patul din lemn de fag, da si asta mai lasa rumegus…Ar fi fost bine sa fi schimbat grinzile de la casa, sa-i dea trainicie, dar n-aveau ce le trebuie…-Marine, ti-o fi foame,ai?Ia de mananca sa prinzi snaga ‘araneste-te!Facui niste ciorba de dragavei scazuta..Lui Marin i se ratacisera mintile..Nu vedea in fata ochilor , decat o ciorba de burta, dreasa cu hrean ,acra si grasa…Si langa strachina, niste ardei si niscaiva catzei de usturoi , s-o stinga-Ma omule, ar fi bine sa-njugi calu’ , ca ni se starpeste graul de tot!-O sa-l injug, fata!Incet, incet, ca si cum s-ar fi trezit dintr-un somn de moarte, incepu sa soarba din ciorba de dragavei, inghititura, cu inghititura…Parca se usurase si simtea ca gandul lui se zbate in sus, se desprinde de trup…