Copil fiind nu trecea timpul
Totul mi se parea simplu
Si cum facui si liceul
Uite ca veni troleul
In armata ca sa plec
Si cu pusca sa petrec
Apoi imi luai si nevasta
Sa ne facem casa noastra
Il facuram si copilul
Sa continue profilul
Crescu si el ca-n povesti
Si pleca la Bucuresti
Ca sa faca facultate
Sa fie un om cu carte
Si ca sa mai schimb decoru’
Aprinsei calculatoru’
Si’ncepui a zice-asa
Si pe bloguri a posta
Dar ca sa nu fiu hoinar
Il facui pe Bulivar
Unde gandurile mele
Le-adunai ca pe surcele
Ca sa radem impreuna
Sa ne facem ziua buna
Si de rele si de bune
Ca sa faca altii spume
Si ca sa fim cu toti chit
V-am mai zis de pescuit
…………………………………
Dar cum totul e ca fumul
Si trec zile cu duiumul
Timpule, amanta fina
Numai tu imi esti de vina
Ca de mic nu mai treceai
Iar acuma nu mai stai
Ma faci sa schimb iar decoru’
Si sa sting calcuratoru’
Ca am alt drum inainte
Unde nu mai am cuvinte…
Dragi prieteni, „bulivari”
Am petrecut clipe mari
Va rog nu va suparati
Daca vreti nu ma uitati
Dar acum va parasesc
N-o fac pentru ca doresc
Vreau nu vreau am acceptat
Si am luat ce mi s-a dat
Dar pentru ca toti murim
Sper sa’ne reintalnim…
Am scris aceste versuri pe tren cu lacrimi in ochi in drum spre inmormantarea tatalui meu. Am incercat sa respect stilul lui comic si va rog sa ma scuzati daca nu a fost asa, dar am vrut sa ii fac o „iesire” pe masura.
Tatal meu, alias „Virusache” s-a stins azi, in ziua Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, 26.10.2013, mult prea devreme, la varsta de 56 de ani a lasat in urma o familie si rude indurerate! Va spun ca a plecat impacat si fara suferinta pe lumea cealalta si si-a pastrat simtul umorului asa cum il stiti voi!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!