Arhive pe categorii: De-ale condeiului

Celei care stie

Zodia norocului Ti-a ursit sarutul, Cu care sa-mi vrajesti, Intreaga vointa coplesita De miracolul buzelor tale… Ti-a mai ursit, Privirea rascolitoare Ca un talaz de mare Si ochii, rug de soare, Din alta galaxie Pe care am vazut-o Cand visam … Continuă lectura

Publicat în De-ale condeiului | 30 comentarii

In memoriam

Când amintirile…de Mihai Eminescu Când amintirile-n trecut Încearcă să mă cheme, Pe drumul lung şi cunoscut Mai trec din vreme-n vreme. Deasupra casei tale ies Şi azi aceleaşi stele, Ce-au luminat atât de des Înduioşării mele. Şi peste arbori răsfiraţi … Continuă lectura

Publicat în De-ale condeiului | Lasă un comentariu

La munte

O dimineta la munte.Cu multa zapada si ger de crapa pietrele.Ce tablou minunat a pictat natura.Pamantul e acoperit cu o mantie de omat si totul pare ireal,incat ai impresia ca traiesti intr-o lume a povestilor.Totul in jurul tau are o … Continuă lectura

Publicat în De-ale condeiului | 2 comentarii

Sunt

Tu esti cascada, Eu sunt zagazul… Las sa treaca prin mine, Sclipirea zilelor senine… Mi-e rece ,dar ma-ncalzesti Cu soarele din tine… Pot sa-ti deslusesc puterea , Fiindca traiesc prin tine… Cand gandul imi e sec, Privesc soarele… Si-mi daruieste … Continuă lectura

Publicat în De-ale condeiului, Politichie | Lasă un comentariu

Ganduri

Ganduri fugare, dor si soapte Se-abat la cumpana din noapte… O poarta patimasa,nazuinta Spre jocuri vii, nascute din dorinta… E tot ce-am strans ,din framantarea noptii La ceas stelar,din tainitele sortii… O sa le port cu mine,in sanctuar de vis, … Continuă lectura

Publicat în De-ale condeiului | Lasă un comentariu

Tresariri

Din dragoste imi faci o punte, Pe care vrei sa iti pasesc Cu gingasie si teama, Ca sa nu stric cadenta masurata De tictacul inimii! Din simturi imi cladesti Iatac regesc! Si cat de des te-ncearca somnul, Cand stai intinsa … Continuă lectura

Publicat în De-ale condeiului | Lasă un comentariu

Toamna

O toamna fara pasari calatoare, Neputincioase solii pe-a cerului valtoare, Cu nori de plumb,ce-aluneca placid, Pe sufletu-mi golit,arid.. Si vreau ca totul sa alung, Spre alte anotimpuri sa ajung.. Insa dorinta nu poate strabate, A stropilor de ploaie greutate…

Publicat în De-ale condeiului | Lasă un comentariu