Copil fiind nu trecea timpul
Totul mi se parea simplu
Si cum facui si liceul
Uite ca veni troleul
In armata ca sa plec
Si cu pusca sa petrec
Apoi imi luai si nevasta
Sa ne facem casa noastra
Il facuram si copilul
Sa continue profilul
Crescu si el ca-n povesti
Si pleca la Bucuresti
Ca sa faca facultate
Sa fie un om cu carte
Si ca sa mai schimb decoru’
Aprinsei calculatoru’
Si’ncepui a zice-asa
Si pe bloguri a posta
Dar ca sa nu fiu hoinar
Il facui pe Bulivar
Unde gandurile mele
Le-adunai ca pe surcele
Ca sa radem impreuna
Sa ne facem ziua buna
Si de rele si de bune
Ca sa faca altii spume
Si ca sa fim cu toti chit
V-am mai zis de pescuit
…………………………………
Dar cum totul e ca fumul
Si trec zile cu duiumul
Timpule, amanta fina
Numai tu imi esti de vina
Ca de mic nu mai treceai
Iar acuma nu mai stai
Ma faci sa schimb iar decoru’
Si sa sting calcuratoru’
Ca am alt drum inainte
Unde nu mai am cuvinte…
Dragi prieteni, „bulivari”
Am petrecut clipe mari
Va rog nu va suparati
Daca vreti nu ma uitati
Dar acum va parasesc
N-o fac pentru ca doresc
Vreau nu vreau am acceptat
Si am luat ce mi s-a dat
Dar pentru ca toti murim
Sper sa’ne reintalnim…
Am scris aceste versuri pe tren cu lacrimi in ochi in drum spre inmormantarea tatalui meu. Am incercat sa respect stilul lui comic si va rog sa ma scuzati daca nu a fost asa, dar am vrut sa ii fac o „iesire” pe masura.
Tatal meu, alias „Virusache” s-a stins azi, in ziua Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, 26.10.2013, mult prea devreme, la varsta de 56 de ani a lasat in urma o familie si rude indurerate! Va spun ca a plecat impacat si fara suferinta pe lumea cealalta si si-a pastrat simtul umorului asa cum il stiti voi!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
La bulivar 
offf, doamne! 😦
virusache, acolo unde eşti, să îţi lumineze Dumnezeu calea! fii iertat om bun, nu te vom uita niciodată!
RIP! 😦
Am deschis calculatorul, am intrat la Clubul nostru si…am, vazut asta. Plang! Plang si nu ma pot opri, pentru ca facea parte din noi, era prietenul nostru, colegul nostru. Stiam ca se intampla ceva, simteam asta, dar mi-a fost frica sa il intreb. Acum e prea tarziu.
Vv-ule drag (asa cum iti ziceam eu), Virusache…in mod sigur o sa ne reintalnim.
Dumnezeu sa te odihneasca in pace!
Iar tu, baiat de Vv…sa nu inchizi usa pe aici…las-o deschisa sa citim si sa ne amintim cu drag.
mihai, dacă putem ajuta cu ceva, orice, te rog să ne anunţi!
Să-i dea Dumnezeu odihnă în pace, după sufletul lui bun şi vesel!
(N-aş fi crezut că pot să plâng astfel pentru un om pe care nu l-am văzut niciodată…)
Sper şi eu că acest blog va rămâne aici, ca o punte de legătură între suflete…
😦 conu’ Virusache….. 😦
Nu pot spune nimic mai mult….
😦
Cumplit! Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul, sper ca acum si-a gasit linistea! Nu m-am gandit ca in spatele retragerii lui de pe bloguri, o retragere atat de brusca si hotarata, se ascundea presimtirea plecarii. Sunt mandra ca a comentat pe blogul meu si fericita ca am zambit sau am ras de-a binelea, dupa caz, la postarile lui. Drum bun, Virusache si fir intins!
Va rog mai distribuiti prin comunitate, pentru cei pe care i-ar mai putea interesa, ca eu nu stiu cu cine tinea exact legatura.
mihai, dă un semn dacă te putem ajuta cu ceva. vestea s-a dus ca un fir întins… şi trist. :((
Pingback: psi-words – rămas bun, conu virusache
Nu pot să cred! Pur și simplu refuz asta.
Și eu, care voiam ca, cu prima ocazie când merg la Craiova, să-l cunosc.
Dumnezeu să-l odihnească!
Coane Virusache, m-ai virusat cu zâmbet de câte ori ţi-am călcat pragul virtual. E prima oară când mă umplu de tristeţe La Bulivar. Sper să pot pune iarăşi zâmbet peste amintirea ta, pentru că de uitat n-am să te uit vreodată.
Daca destinul naspa
La Eden te-a trimis,
Sa ai s’acolo coane
Firul vesnic intins!
Mă-ncearcă tristeţea, mi-s lacrimi în prag –
Ci mergi în lumină, Virusache drag! 😦
O, nu-mi găsesc cuvinte.. plâng, te plâng ..Să-ți fie drumul lin!
Fie-ți țărâna ușoară, om bun și vesel și frumos! Nu te voi uita niciodată!
Pingback: Nu mai avem timp… | blog de iarnă (și nu numai)
P.S. și nu pot să rezist tentației de-a posta aici o poezioară cu care a câștigat virusache un concurs pe buimacii.wordpress.com. eu așa îl voi ține minte!
Virusverbalis:
Atingeri delicate, azi mâini înfipte-n șolduri,
De care trag cu patimi, făcând tandrețea cioburi.
Când ezitări cad pradă deciziei carnale,
Când un sărut se schimbă în mușcături venale…”
Dar anii au trecut, pe-a timpului cărare
Şi nu-i putem întoarce, e-a noastră disperare..
Ei au lasat şi urme pe-nfăţişarea noastră
Şi de-asta spun acum, situaţia-I albastră.
Privindu-te, iubito, îmi pari o lătăreaţă
Şi sânu-ţi dulce-odată, e-o pară mălăiaţă…
Iar şoldurile tale, ce îmi păreau feline,
Se balansează suav, ca două găleţi pline…
Când tu mi-ai pus cafeaua, un pârţ ţi-a fost scăpat,
La fel ca ş-altădată, când te-ai dat jos din pat..
Din păru-ţi ce odată avea luciri de stele,
Ieri, am găsit un fir, într-una din chiftele…
Nu mi-am propus, iubito, să îţi aduc doar spini,
Acuma, în oglindă, să-mi vad şi-ai mei ciulini…
Nu fac din asta dramă, cred c-ai băgat de seamă,
Dar de mă uit mai bine, par un butoi de cramă…
Iar păru’ meu cel negru, acu e-ncărunţit,
În faţă, chiar şi-n spate, al meu cap a chelit…
Zilnic îmi spui, iubito, că sunt proporţionat
Ai vrea tu, da’ nu ţine, parcă-s şi cocoşat.
Silfida mea, şi-aşa, iubirea mea e mare,
Aş face-o chiar mai lată, dar am dureri de şale.
Să împletim iubirea şi să ne contopim,
Să trecem cu vederea, un pârţ de slobozim….”
Dumnezeu sa il odihneasca. Sunt alaturi de tine si imi indrept spre tine cele mai bune ganduri si sentimente 😦
Dumnezeu să-l odihneasă!
Condeleanţe! 😦
Virusache, m-ai făcut să râd cu lacrimi de om vesel, acum mă faci să plâng cu lacrimi bărbătești, așa în barbă, scrâșnind din dinți, ținând, pentru tine, în mână, o frunză ruginie dăruită de această frumoasă doamnă toamnă, îmi lipsești, ne lipsești dar ține firul întins pe balta Edenului că ne-om aduna cândva toți Buimacii La Bulivar.
Repet ce ți-am zis pe-aici, cândva:
Virusescule !
ești o încântare
cu a ta cântare !
și când je n-oi fi
(dus pe sub câmpii
cu ceva trulii )
mult îmi vei lipsi.
da’ tot’te-oi ceti.
p’ici pi’la Buimaci
printre bulumaci.
Tot așa să-mi fii !
ca crapu’ pe Jii !
Vesel, lunecos
si la ceea gros.
mândrei de folos.
să fii norocos !
Pingback: aiureli.ro » Adio, Virusache!
Sufletele nu au chipuri… au doar trairi! Trairile tale erau aducatoare de bine! Pentru mine tu ai fost aici partea vesela a tristetilor mele, puterea de a lua in ras toate necazurile!
Imi pare asa de rau… ca s-a sfatsit! Cate nu am mai fi putut sa ne spunem…
Cand ma gandesc cate incurajari mi-ai trimis… ma simt vinovata! Si sunt mai saraca caci azi plecarea ta mi-a furat orice urma de zambet!
Sa-ti fie plecarea usoara si vamile sa le treci cu bine… muzica ingerilor sa te conduca caci suferinta mantuie si face sa meriti sederea de-a dreapta!
Du-te linistit! Durerea s-a sfarsit. Ea apartine acum doar celor ce raman!
Domnul sa te odihneasca!
Pingback: În loc de rămas bun… | verojurnal
Nu e cuvântul strop de rouă, în dimineţi ce, în răspăr, viaţa-i beţivă şi zurlie şi are sute de poteci? Şi nu-i cuvântul câte-o ploaie, ce spală celora ce vin, păcate şi-ntemeietoare, le împărtăşeşti cu ei, muiate-n vin? Dar ce-i în toate, nu-i tot cuvântul?!… Care e luat şi pus semeţ în frunte, nor ori soare. Şi-apoi e omul… Pielea-i toată, de ar lepăda-o, ar cădea din ea numai cuvinte.
😦 Atât, coane’! Să-mi ierţi lacrimile…
Nu ne-am intersectat niciodata dar imi amintesc nickul lui
Dumnezeu sa-l odihneasca
RIP!
Pingback: Spuse în lumină | Alma Nahe
😦
RIP…
Pingback: Fie-ţi somnul lin, Virusache… | Cioburi de chihlimbar
http://incertitudini2008.blogspot.ie/2013/10/astazi-nu-gasesc-cuvinte.html
Nuuuu! De ce?. Nu vreau să cred. Virusel, cum îi spuneam eu, va rămâne mereu cu spiritul alături de noi. Ne vom hrăni în continuare cu veselia lui, cu umorul lui savuros care ne-a descreţit frunţile de atâtea şi atâtea ori. Şi totuşi… a plecat în veşnicie.
Dormi în pace, dragul nostru Virusel.
Pingback: Drumul spre Dincolo… (Duzina de cuvinte 27) | BLOG D'AGATHA
Pingback: La moartea unui blogger | Genunchiul Lumii
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Acum scrie printre ingeri. Dumnezeu sa-l odihneasca!
Am plâns puţin, dar am decis până la urmă, să zâmbesc.
Depinde de noi cât trăieşte şi cum.
El şi-a dat partea sa de suflet, destinată comunităţii. Rămâne să demonstrăm acum, NOI, COMUNITATEA, cei care am rămas, cât şi cum l-am apreciat. Dacă e cazul…
Acum e momentul Adevărului.
Mă indrept si eu cu ganduri bune către familia lui şi un gand pios pentru un om ce nu mi-a fost dat sa-l intalnesc. Drum lin, prieten al prietenilor mei!
Om bun , Odihnest-te in pace !
Sincere condoleante familiei indurerare !
Dumnezeu să-l odihnească…rip.
tot fără cuvinte..am trecut să-ți spun că și toamna este încă vară..așa ca duminicile tale de pescuit..
Cuvintele sunt puţine şi tot de prisos sunt şi astea.
După ce l-a iertat, Dumnezeu îl va odihni. Sigur, voi veni şi eu, vom veni şi noi. Virusache, ţine nişte locuri…
Pingback: Nici pentru el nu mai e timp. Îi spuneam Virusache… « Timpul rămas până la...
Dumnezeu să-l odihnească.
Condoleanţe.
Mare e grădina Virtualiei!!!
Prin plimbările mele prin ea am dat peste cineva care povestea cum l-a luat la goană cu budigăii pe vine o iapă cu mânz cu tot…. Aşa l-am cunoscut eu pe Virusache.
http://vibratianumerelor.com/offtopic-pentru-virusache/
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Dumnezeu să-l odihnească și să dea putere familiei să treacă peste această grea încercare … condoleanțe.
De câte ori se întâmplă să plece dintre noi cineva descopăr cât de subțire ne este ața vieții. Dumnezeu în mod sigur te va lua alături de El pentru că mult bine ne-ai făcut cu versurile tale pline de umor. Dumnezeu să te odihnească în pace!
Sincere condoleante, familiei!
Condoleanțe! Îmi pare nespus de rău.
Dumnezeu să-l odihnească.
Condoleante.
……sint fara cuvinte…….si fara aer……. Doamne-Dumnezeule! Virusache nu mai este? Poate doar mi-a intepenit mintea……s-a dus de Sfintul Dumitru? Poate tatal lui nenea ………..iertare…….nu pot respira!
Plano, ce se intimpla?
semnat: Julia
Om bun, te-a vrut Dumnezeu de-a dreapta Lui.
Pina la intilnirea de apoi, RIP suflet mare!
Condoleante familiei.
Condoleante familiei, Dumnezeu sa il odihneasca!
Pingback: Ia Aluzia (XXXI) « (b)Arca lui goE
Un virus bun si dragutz care va continua sa bântuie blogosferele. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca, iar familiei sale sa-i aduca alinare si mângâiere.
Of, dar grabit ai mai fost, nene Viruse! Ca un zabavnic ce sunt, abia acum am aflat trista veste si mi-a ramas un nod cumplit in gat. Culmea, chiar in seara asta, am trimis prietenilor cateva mailuri si ti-am trimis si dumitale, fara sa stiu ca n-o sa le mai citesti. Ma bucuram sa stiu ca le primesti, iar din cand in cand imi raspundeai prieteneste, ceea ce ma bucura foarte mult.
O sa ne lipsesti tuturor, nespus de mult. Cine-o sa ne mai povesteasca aventurile de la pescuit si pataniile vesele de prin Craiova? Ne-ai molipsit cu atata veselie si optimism. Eu unul iti multumesc pentru fiecare clipa de veselie daruita aici.
Dumnezeu sa-ti dea odihna si, daca gasesti si „dincolo” vreun loc de pescuit, sa ne tii loc la mal, ca venim si noi. Negresit!
La revedere, om bun!
Virusache
Acum am aflat si eu, disparut de pe bloguri din motive cu totul diferite de ale tale si ca sa fiu sincer, nici nu stiu ce dracu sa zic. Sunt trist, dezamagit, si fucked up. Asa ca mai bine tac. Tac si-nghit cu noduri cea mai nenorocita veste pe care am primit-o in ultimii ani.
RIP
Tristetea mi-e mai suportabila cand ma gandesc ca inca o luna te-am crezut ca esti printre noi..
Buna dispozitie ai virusat-o printre noi si ea te va pastra in amintirile noastre, oltene.
Virusache…
Am luat lumina..un gand pios, vVrusache..
Pe căldurile astea, nu te-ai putea duce la pescuit…virusache…
E toamnă… şi frunzele pomilor au început să cadă asemeni lacrimilor pe obraji… te pkâng pe tine Virusel… nu tea-m uitat! Cum să te uit când de atâtea ori ne-am duelat în versuri vesele..?!
Am scris ” nu tea-m uitat” în loc de „nu te-am uitat” şi din păcate nu mai eşti în spatele blogului să-mi faci o epigramă, dar oricum aş fi scris, ideea este aceeaşi şi foarte adevărată: NU TE-AM UITAT!.
Virusel. .. porţi închise, lacăt şi obloane trase… dar spiritul tău trăieşte prin tot ce ne-ai lăsat. Revin din când în când pe blogul tău şi te recitesc … zâmbesc printre lacrimi …
Vv-ule…am trecut azi pe la tine…
Mno…la noi e freamat mare, se misca tara, romanii au iesit din nou in strada.
Stiu ca mai vrei sa fii pus la curent cand si cand cu cele noi.
Mai stiu ca tu te plictisesti acolo sus, dar noi aici jos, nu.
Vv-ule…eu sunt bine…mi-a crescut baiatul, mi-am lasat tara si mi-am luat job nemtesc. Stiu ca zambesti si ma primvesti de ,,sus”…
Mno…nu te-am uitat, o sa mai trec pe la tine de sarbatori.
Ai grija de noi, da? 🙂
Am mai trecut si eu pe aici. Se vede treaba ca imi lipsesti! Ne lipsesti dar, cu un pic de imaginatie am putea pune de o conversatie spumoasa! 🙂 Sper ca e bine pe acolo, pe unde esti!
Domnul sa-ti vegheze somnul!
Vv-ule…au trecut si sarbatorile, a trecut si Pastele, a venit vara. Era perioada ta preferata cand te duceai la peste. Am fost la mare, am prins mult vant, pesti nu vazui deloc, poate ca i-ai prins tu in plasa pe toti. Stiu ca sus acolo ai multe de privit si pe ai tai de vegheat….
Noi suntem din ce in ce mai putini din ,,adunatura,, noastra…viata ne-a imprastiat, dar cand ne aducem aminte, trecem sa ,,te,, salutam.
Mno…sa ii faci o saramura buna sfantului Petru…
😦
Pentru noi aici trece timpul…Cum o fi printre stele?
Mi-am amintit când am citit prima dată această „ultimă postare” și cum m-a săgetat așa…
Să-ți fie odihnă, coane Virusache! …