Ai privit vreodata cerul, atunci cand totul in jurul tau doarme? Ai simtit oare ca luna, stelele si restul corpurilor ceresti vegheaza asupra ta? Parca zi de zi si noapte de noapte traiesc alaturi de tine bucuriile, tristetile, succesele, dezamagirile si impreuna cu tine, viseaza clipe de poezie ! Par a avea si ele viata, iar atunci cand luna se stinge celelalte sunt triste, dar asta nu le impiedica stralucirea, ci par chiar mai luminoase , pentru ca o alta mai tanara va ocupa locul ramas gol. Le admir mult, deoarece ele stralucesc milioane si milioane de ani, fara a imbatrani. Acolo, sus, nu exista viata, moarte, rautate, bunatate, deziluzie…acolo pur si simplu existi si nu iti poate lua nimeni acest drept…Te-ai intrebat , vreodata, pana unde vei ajunge, daca vei fi o stea? Ce vei face cu stralucirea ta, din moment ce nimeni si nimic nu ti-o poate fura? Oare stelele sunt atat de fericite pe cat par? Oare e adevarat ca teritoriul lor este nelimitat ? Cat mister si cata frumusete! Se spune ca fiecare dintre noi are un astru , acolo , in infinit. Un mister, pe care doar inima ta il poate elucida si doar ea iti poate dezvalui fata nevazuta a infinitului… Tu doar cauta… si la final vei fi un om fericit…Nu trebuie decat sa privesti cerul si sa stralucesti alaturi de astrul tau…
-
Articole recente
Categorii
- Acareturi (163)
- De-ale condeiului (11)
- Hazlii si nu numai (95)
- Politichie (81)
- Povesti despre mincinosi (45)
- Ultima postare (1)
Arhive
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
- decembrie 2011
- noiembrie 2011
- octombrie 2011
- septembrie 2011
- august 2011
- iulie 2011
- iunie 2011
- mai 2011
- aprilie 2011
- martie 2011
- februarie 2011
- ianuarie 2011
- decembrie 2010
- noiembrie 2010
Cele mai bune posturi și pagini
Blogroll
- Alex
- Almanahe
- Anacondele
- Androxa
- Arca lui goe
- Aspida's Weblog
- blogu' lu' Cimpoca
- Blogu' lu' Marcus
- blogul Citei
- Blue River
- Buimacii
- Calin
- Carco
- Cita
- Crescentius
- Cristian Dima
- dictatura justitiei
- Dr.Lecter
- Gabriela
- Georgiana
- Grig
- Ice25
- incertitudini
- Julia
- Lolita
- Marian S.
- Melanie
- Mirela
- Mitza
- Motive fictive
- nea Costache
- Numararea inversa
- Papi
- pisoiu Griska
- Plano 10
- Popateapa
- Program seniori Spania
- psi
- psipsina
- Rockprogresiv
- Rokssana
- Sara
- Scorpio 72
- Shogunu
- Sicti
- Silavaracald
- Stropi de suflet
- Teo
- Uica Mihai
- valentina
- Vero
- vis si realitate
- vlad
Meta
Au mai scris pe aceasta tema:
Pisica coordonatoare
http://www.psi-words.com/2012/02/27/un-loc-in-inima/
Scorpiuta
Carmen
http://carmensima.ro/2012/02/27/un-loc-in-inima-ta/
Vero
Cita
http://cita-topa.blogspot.com/2012/02/un-loc-in-inima.html
Lasand gluma la o parte…felul in care ai scris,completeaza randurile mele….tu ai observat asta???
Pingback: Provocarea–Un loc in inima. « Cataratorii
Reblogged this on ATA MOTEK.
un text plin de emotii si sensibilitate!
Acum chiar ca m-ai lasat cu gura cascata! Ia-te uita ce sensibil e VV!
Bravo, omule! M-ai impresionat!
surprinzătoare abordare, virusache! teribil de surprinzătoare. şi port un zâmbet: n-ai rezistat ispitei ca măcar în final, în imagine, să fii ghiduş. 🙂
m-ai speriat…ce-i cu tine? asta e astenia de primavara? noroc ca m-am dumirit la final cu poza 🙂
Credeam că am nimerit la altă fereastră..
Foarte frumos- un poem în proză!( trăiască autorul!)
Pingback: un loc in inima ta @ Carmen Sima | Blog
Pingback: Un loc în inimă « Dictatura justitiei
Virusache, nu pot să scriu ce voiam pentru că ar părea c-o copiez pe Rokssana dar, totuși, unde-i ironia ta ? Să aibă stelele un așa imact asupra ta ?
„Se spune ca fiecare din noi are un astru, acolo, in infinit „. Bag sama , Virusache, tu ai 5 stele !
Pingback: Un loc în inimă | VERONICISME
Mai sa fie, imi zic ce l-o fi apucat? Si derulam in jos, in timp ce citeam, cand dau de eticheta 😀 Asta e Virusache pe care il stiam :))
frumos ai scris! mi-a plăcut mult, înclusiv finalul – fără de care n-ai mai fi fost tu 🙂
Pingback: Un loc în inimă | Cioburi de chihlimbar
Pe măsură ce citeam în lumina sclipirilor astrelor ce-ţi luminau sufletul şi dădeau strălucire textului, simţeam cum vibrez din ce în ce mai tare de atâta încântare asemeni unei strune şi tocmai când atinsesem extazul îmi căzu în cap muza ta de cinci stele care mă aduse trap, cu picioarele pe pamantul virusat marca Virus Verbalis! oricum felicitări cu carul!
bag de seama ca Alexandrion te face romantic =))