Am fost prieteni odata si io te iubeam , mai ,fata ,
Te doream si jinduiam , zidurile scrijeleam ,
Nu-mi vedeai focu’ mocnit si-mi dadeai mereu cu flit..
Te-am dus la cofetarie , ca acolo-ti placea tie ,
Am comandat savarina , cu smantana din cea fina ,
Asa eram de nauc , te-am servit si cu un suc ,
Iar acas’ , cand sa te duc , m-ai lasat tot singur cuc…
La film , m-ai tinut da mana , n-ai pus-o la matraguna,
Iara io , cu mintea bleaga, nu te-am mangaiat la neagra..
Am fost prost sau retinut , poate ca tu ai fi vrut ,
Nu mi-ai intuit amaru’ si c-aveam fatza ca varu’…
Doar odata , lang-un bloc , am stat lipiti floc in floc,
Io scoteam vapai pa nas , tu-mi ziceai , ca sa te las…
Chiar si-acu’ , cand ma gandesc , tot pe tine te iubesc ,
Sufletelu-mi primenesc , doar cand ziduri …bibilesc..!
La bulivar 
Pingback: Provocarea-Am fost odată prieteni « Cățărătorii
Au mai scris pe aceasta tema:
Pisica coordonatoare
http://www.psi-words.com/2012/09/03/am-fost-candva-prieteni-psi-luneli/#comment-18263
Dictatura justitiei
Scorpiuta
Ca să vezi! Ce bine că există ziduri! 😆
Iar m-ai bine dispus de dimineaţă! Să ai o săptămână frumoasă!
Si pomi! :))
Pingback: Oltzii – sau Am Fost Odată Prieteni | FLOAREA DE LOLDILAL
Pingback: Am fost odată prieteni « Tiberiuorasanu's Blog
prieteni pe fas , nu pt prietenie ai dat tu savarina 😆
Ca sa-i obtin savarina! :))
Oooops…
Noroc cu zidurile! 🙂 🙂
Ca n-ai mai avea sevalet! :))
:)) Tzacanitule.
Se aproba! :))
Am fost prieteni odată şi eu te iubeam, măi fată
Când tu îmi dădeai cu flit, mă duceam la pescuit.
Of! şi cum e viaţa, fiindcă azi, (Doamne fereşte!)
Suntem ca doi ochi de apă: eu am peşte, tu ai „peşte„…
…ră! peşte…ră!
câtai fauna notătoare pe-aici!
virusache noroc cu marian şi cu almanahe că mă lămurii şi io unde-s peştii din poezie! 😀
şi eu m-am iluminat brusc, la fel cu psi. :))
Lumina-v-as fatza! :))Cica, se luminara den senin! :))
Ieri văzuram jos, pe baltă
Patru ochi că lumineşte
Ne-ntrebarăm într-o doară:
Ce să fie? E doi peşte! 🙂
Pingback: Am fost odată prieteni « Almanahe
virusache-n zid te bagă,
să te mângâie la…floa…re! :))
Pingback: Poşta electronică – 26 & psi-luneală: Am fost odată prieteni | Cioburi de chihlimbar
Pingback: Am fost odată prieteni… « Loc de dat cu capu'
Păcat că nu te-am căutat azi dimineață ca să-mi luminezi ziua.
Mi-ai amintit de adolescență. Să ne trăiești, Virusache ! Și mai stai pe acasă, ce atâtea plătici !
Stau si p-acas , da ma trage firu-n balta! :))
Pingback: Am fost odată prieteni | Joramotive de sărit obstacole
=)))) ce romaaantic :))
Imi cazura si mie de-atata romantism! :)) Muschii fetei, desigur! :))
Mi-aduseşi aminte de Geta, taxatoarea, din Brăila… Ptiu, două’j dă ani trecură, ‘tu-i ceapa mă-sii de viaţă! Nici nu mai ştiu ce film am văzut atunci! 😆
Dragos, trec anii ,trec..Geta tot taxatoare? :))
Io ştiu pe cine-o mai „taxa” în ziua de azi?! 😆 N-am mai dat pe acolo de-atunci, şi tare dor mi-e de locurile alea… Dar s-au schimbat mult… iar pe Geta nici n-aş mai recunoaşte-o. 🙂
Ehe! 😯
Eheeeee! :))
Beeey! Geta-i sor’sa, beeeey!
Cu cat taxa,Carco? :))
Unde fusăși Virusache, de lipsiși ieri de la Club ?
Ha, ha! Am râs cu lacrimi de aşa declaraţie de dragoste fierbinte rău! Da’ bine că măcar cu scrisul pe bloc i-a mai ieşit treaba omului, dacă altfel n-a mers!
Numai bine, măi nene Viruse! 🙂