Celei care stie

Zodia norocului
Ti-a ursit sarutul,
Cu care sa-mi vrajesti,
Intreaga vointa coplesita
De miracolul buzelor tale…
Ti-a mai ursit,
Privirea rascolitoare
Ca un talaz de mare
Si ochii, rug de soare,
Din alta galaxie
Pe care am vazut-o
Cand visam la tine…

La noapte te voi rasplati cu o gingasa floare
Si mai apoi, cu-o lunga sarutare…
Din vraja clipelor de-amor,
Sa gust necontenit,mi-e tare dor…
La ceasul cand ne va trezi fiorul diminetii,
O sa incerc,ca si poetii,
Sa-ti recitesc din versurile vietii,
Pe care amndoi le-om scrie-n timpul noptii…
Un inceput de lume si un sfarsit de vis,
Bizar pastel nascut in paradis…
Imagine savarsitoare de minuni,
Cum reusesti tot raul sa il curmi?

Acest articol a fost publicat în De-ale condeiului. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

30 de răspunsuri la Celei care stie

  1. Pingback: Blestemul… celei care ştie « VeroVers

  2. Marian S zice:

    Hm… deja la rubrica „amintiri frumoase„ ??? Mă faci să mă gîndesc la nopţi speciale.

  3. redsky2010 zice:

    hmm, aici se vehiculeaza romantisme, ma duc sa beau ceva sa intru in atmosfera! hai sa traiesti, frumos ai scris!

  4. Pingback: Celei care stie | Redsky2010's Blog

  5. Pingback: Celor care ştiu « Mustăţi lungi, gheare lungi

  6. psipsina zice:

    măăăă… mă uimeşti! ce schimbare de registru, virusache! 🙂
    şi mă întreb:
    „Imagine savarsitoare de minuni,
    Cum reusesti tot raul sa il curmi?”
    ti pupă pisicu!

  7. Pingback: cutia cu maimute » Blog Archive » Celei care stie

  8. BlueRiver zice:

    virusache, imi dai voie sa salvez si poezia ta ? :)… imi placu sa stii 🙂

  9. Pingback: celei care ştie « psipsina

  10. pisicaru zice:

    Da frumos, pastel nascut din paradis.

  11. Pingback: CELUI CARE STIE « pisicaru

  12. Ana zice:

    Superba poezia. Uite ca n-a murit romanrismul… Sa mai spuna careva acum ca nu mai exista barbati care nu numai ca stiu sa iubeasca dar stiu si sa o spuna.

  13. Pingback: Vara pictorilor « Mirela Pete. Blog

  14. Mélanie zice:

    Celei care pleacă…- Ion Minulescu

    Tu crezi c-a fost iubire-adevărată…
    Eu cred c-a fost o scurtă nebunie…
    Dar ce anume-a fost,
    Ce-am vrut să fie
    Noi nu vom şti-o poate niciodată…

    A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare.
    Un cântec trist, adus din alte ţări
    De nişte pasări albe – călătoare
    Pe-albastrul răzvrătit al altor mări
    Un cântec trist, adus de marinarii
    Sosiţi din Boston,
    Norfolk
    Şi New York,
    Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii
    Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc.
    Şi-a fost refrenul unor triolete
    Cu care-alt’dată un poet din Nord,
    Pe marginile albului fiord,
    Cerşea iubirea blondelor cochete…

    A fost un vis,
    Un vers,
    O melodie,
    Ce n-am cântat-o, poate, niciodată…
    . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
    Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?…
    Eu cred c-a fost o scurtă nebunie!
    ===

  15. Pingback: Celei care știe (Sonet) « BLOG D'AGATHA

  16. mishulake zice:

    ” Sa gust necontenit,mi-e tare dor…”
    Sunt coplesit. Da-mi voie sa fiu gentelmen si sa nu te intreb nimic……

  17. Ete-al dreacu, ma pusei si io ca-mi place la-like this post..Nu-i a buna..Ptiuuuuu… :))

Lasă un comentariu