Duzina de cuvinte

Nesiguranta rezolvarii unei probleme da nastere la tot soiul de intrebari, care mai de care mai rascolitoare..Intrebari pe care ti le pui, constient de faptul ca birocratia de la ghisee n-a intarcat, face inca parte din ritualurile /sacre/.Prima , care-ti trece prin cap si-ti ticaie ca o bomba cu /ceas/ este: ” daca mai trebuie ceva ? „Ai mai patit-o de cateva ori , cand ai /mers/ la-mparatie, asa ca vine solutia salvatoare : ” Las’ ca iau mai multe ! ” Aceste ” multe” se reduc , de fapt , la strictul necesar , indeobste ” hartiile ” cele datatoare de izbavire (doar pleci la scoala cu tema facuta, dar mai stii, daca pici in /capcana/ ?)Buuun, pan acu esti /uscat/ la cur..! Ajungi la ghiseu (poarta imparatiei)… Aici, te intampina o fata plictisita ( ca o chizda +18 netututa +!8) sigura de statutul care-l poarta : de zmeoaica pa propriul taram.Zmeoaica nu arunca flacari pe nas si nici /cenusa/ , doar ca iti va da de inteles ca timpul e dramuit si nu accepta prea multe explicatii lamuritoare, chiar daca te vede /aprins/ la fata.Tu, cel din fata aratarii/ asasin/, stii in general ce te asteapta, numai ca te roade prima intrebare:” daca mai trebuie ceva…? ” Profitand de starea ta de neliniste, de iepure /pitit/ dup-un /tufis/, zmeoaica’ , dupa inspectarea „actelor” , ataca decisiv : „Mai trebuie si…! ” Replica ta vlaguita de emotie : „Dar am citit pe afisieru’ /albastru/ si nu mai trebuie nimic !” va fi din nou spulberata.. De data asta, cu o alta lovitura si mai dura, expediata exact intr-o zona in care te asteptai mai putin:”Au venit dispozitii …ulterioare!” Nu-i mai spui zmeoaicei (si-asa e inutil) ca „dispozitiile” trebuiau afisate langa „blazonul” imparatiei si pleci infrant (eventual injurand in gand”ulterioarele” si „imparatia”) obsedat toata ziua de intrebarea:”dar daca…?” Si jinduind s-o pui o data capra sau /roaba/ pe zmeoaica..Asta , de control si indrumare…