Oare…

..cate platouri da racituri, faci den nasu’ lu’ Viorel?Casa da piatra mirelui june!Ptiu, drace!
ps/Se lipeste aia, d-am scris-o la Buimacii..

Atingeri delicate, azi mâini înfipte-n șolduri,

De care trag cu patimi, făcând tandrețea cioburi.

Când ezitări cad pradă deciziei carnale,

Când un sărut se schimbă în mușcături venale…”

Dar anii au trecut, pe-a timpului cărare

Şi nu-i putem întoarce, e-a noastră disperare..

Ei au lasat şi urme pe-nfăţişarea noastră

Şi de-asta spun acum, situaţia-I albastră.

Privindu-te, iubito, îmi pari o lătăreaţă

Şi sânu-ţi dulce-odată, e-o pară mălăiaţă…

Iar şoldurile tale, ce îmi păreau feline,

Se balansează suav, ca două găleţi pline…

Când tu mi-ai pus cafeaua, un pârţ ţi-a fost scăpat,

La fel ca ş-altădată, când te-ai dat jos din pat..

Din păru-ţi ce odată avea luciri de stele,

Ieri, am găsit un fir, într-una din chiftele…

Nu mi-am propus, iubito, să îţi aduc doar spini,

Acuma, în oglindă, să-mi vad şi-ai mei ciulini…

Nu fac din asta dramă, cred c-ai băgat de seamă,

Dar de mă uit mai bine, par un butoi de cramă…

Iar păru’ meu cel negru, acu e-ncărunţit,

În faţă, chiar şi-n spate, al meu cap a chelit…

Zilnic îmi spui, iubito, că sunt proporţionat

Ai vrea tu, da’ nu ţine, parcă-s şi cocoşat.

Silfida mea, şi-aşa, iubirea mea e mare,

Aş face-o chiar mai lată, dar am dureri de şale.

Să împletim iubirea şi să ne contopim,

Să trecem cu vederea, un pârţ de slobozim….