La munte

O dimineta la munte.Cu multa zapada si ger de crapa pietrele.Ce tablou minunat a pictat natura.Pamantul e acoperit cu o mantie de omat si totul pare ireal,incat ai impresia ca traiesti intr-o lume a povestilor.Totul in jurul tau are o frumusete aparte,ce rar intalnesti.Brazii si-au imbracat crengile cu stelutze ce s-au depus in timpul noptii linistite de ianuarie.Cu putina fantezie,crezi,poate,ca acesti stapani ai muntelui s-au impodobit,tocmai ca tu,calatorule,sa fii impresionat.Daca la prima vedere totul pare inghetat,pe acest taram muntos pulseaza viatza.Din loc in loc ,dai de urme de animale mai mari sau mai mici si un fior de bucurie te cuprinde cand o veveritza salta sprintena printre crengile unui brad.Iti arunca priviri speriate si apoi dispare intr-o ascunzatoare numai de ea stiuta.Gerul persista si ai dori sa te incalzesti,insa a doua fiinta din tine te indeamna sa mai privesti si sa admiri ce te inconjoara.Te incumeti si te departezi de cabana, in speranta ca aceasta cautare nu va fi zadarnica.Urci o panta si imaginatia devine activa.Ti se pare ca un ciot de copac s-a transformat in mai stiu eu ce animal al padurii de cetina.Te linistesti si mergi mai departe,razand in sinea ta si minunandu-te de sculpturile pe care le-a infaptuit in lemn mana mestera a naturii.Ajungi intr-un luminis,la marginea unei vai intinse.Cautarea iti va fi rasplatita cu prisosinta.Inaintea ta se desfasoara o intindere alba cu sclipiri de argint.Simti o liniste nepamanteana in aceasta mareata trezire a primelor semne din faptul diminetii.
ps/De ieri a inceput sa ninga in Banie…